Încă din copilărie, era clar faptul că Ettore Majorana urma să ajungă un matematician sau un fizician genial. Născut în Sicilia în 1906, Majorana și-a terminat liceul devreme, înainte să plece la Roma ca să studieze ingineria, iar apoi fizica, sub supravegherea fizicianului Enrico Fermi, laureat al Premiului Nobel.
Fermi, care a câștigat premiul pentru „demonstrațiile sale privind existența unor noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni și pentru descoperirea reacțiilor nucleare provocate de neutronii lenți”, a fost impresionat de studentul său, care i-a devenit coleg.
„Există câteva categorii de oameni de știință în lume. Cei de rangul al doilea sau al treilea fac tot ce pot, dar nu ajung niciodată prea departe. Apoi există cei de rangul întâi, cei care fac descoperiri importante, fundamentale pentru progresul științific”, ar fi spus Fermi despre Majorana. „Dar mai sunt și geniile, precum Galilei și Newton. Majorana a fost unul dintre aceștia”, a spus Fermi, potrivit IFL Science.
În scurta sa carieră, Majorana a obținut multe. Într-un univers în care Majorana ar fi fost mai înclinat să își publice lucrările, ar fi putut chiar să câștige Premiul Nobel pentru descoperirea neutronului. Acesta a fost acordat, de fapt, lui James Chadwick în 1935. Irène Curie–Joliot și Frédéric Joliot au studiat radiația produsă de beriliu, care lovește ceara de parafină, împingând protoni din atomii de hidrogen în acest fel și făcând ca protonii să se miște și să se retragă cu viteză.
Joliot și Joliot-Curie au crezut că particula era un foton, având în vedere că era o particulă neutră și că era singura pe care o cunoșteau la acel moment. Cu toate acestea, Majorana și, la scurt timp după aceea, Chadwick, și-au dat seama că particula misterioasă ar trebui să fie neutră și să aibă o masă apropiată de cea a unui proton pentru a putea mișca ceva cu o masă la fel de mare ca a unui proton, adică un neutron. Majorana i-a scris lui Fermi cu ipoteza sa, iar Fermi i-a spus să o scrie, dar acest lucru nu s-a întâmplat și Chadwick a avut timp să facă propriile experimente și să publice rezultatele.
Cu toate acestea, Majorana a avut o carieră remarcabilă. A lucrat cu Bohr și Heisenberg, precum și cu Fermi și a dezvoltat teoria nucleului lui Heisenberg și a prezis particule cunoscute acum sub numele de femioni Majorana și observate în 2014.
Apoi, în 1938, Majorana a dispărut. Pe 25 martie, Majorana i-a trimis o notă șefului Institutului de Fizică din Napoli, Italia, în care i-a explicat că nu se va mai întoarce.
„Dragă Carelli, am luat o decizie care a devenit inevitabilă. Nu există niciun pic de egoism în asta, dar îmi dau seama ce probleme vă va cauza dispariția mea bruscă vouă și elevilor. Și pentru asta vă cer iertare, dar mai ales pentru trădarea încrederii, a prieteniei sincere și a simpatiei pe care mi le-ai oferit lunile trecute. Vă rog să-mi amintiți de toți cei pe care am învățat să îi cunosc și să-i apreciez la Institutul dumneavoastră, în special de Sciuti: voi păstra o amintire afectuoasă a tuturor, cel puțin la ora 23.00 în această seară, eventual și mai târziu. E. Majorana.”
Apoi, el a trimis o a doua scrisoare din Palermo, spunând că s-ar întoarce în ziua următoare, dar că nu avea nicio intenție să continue să predea. Totuși, Carelli s-a îngrijorat și a contactat familia lui Majorana. A fost confirmat că Majorana călătorise de la Palermo la Napoli pe un vapor în data de 25 martie, dar nu a mai fost văzut de atunci.
O teorie cu privire la dispariția sa a fost că a murit prin sinucidere, ceea ce este plauzibil. Altele indică rapoartele potrivit cărora banca sa a fost golită de economiile de o viață, cu o săptămână înainte de dispariția sa, ca dovadă că ar fi putut alege să renunțe la viața sa și să se mute în străinătate sau chiar să se alăture unei mănăstiri, având în vedere că era un catolic devotat.
Alte teorii mai „ieșite din comun”, propuse de-a lungul anilor sunt că a rămas fără adăpost în Napoli, ajutându-i pe elevii locali la matematică sau că a fost ucis de naziști de teamă că munca sa ar putea duce la crearea unei bombe atomice înainte ca ei să o facă.
În timp ce soluțiile mai simpl nu pot fi respinse, teoria conform căreia ar fi părăsit țara fost susținută de poliția italiană în 2011, redeschizând cazul pentru a investiga un martor care susținea că l-a întâlnit pe Majorana în Venezuela.
Martorul a susținut că o cunoștință comună le-a spus că bărbatul, un bărbat timid în vârstă de 50 de ani, cunoscut sub numele de „Bini”, care a refuzat să fie fotografiat, era faimosul om de știință.
Martorul a obținut, totuși, o fotografie cu „Bini”, care a fost analizată de autoritățile italiene. După investigații, acestea au considerat că fotografia era lui Majorana. Mai mult, acestea credeau că Majorana cultiva o relație cu unchiul său, fizicianul Quirino Majorana, discutând subiecte științifice sub numele de WG Conklin. O carte poștală de la Quirino ar fi fost găsită în mașina lui Bini.
Unii au presupus că s-a săturat de viața sa în Italia și că s-a mutat ca să evadeze din calea războiului și a Italiei fasciste. Alții au presupus că și-a dat seama de implicațiile activității sale în ceea ce privește armele atomice și a ales să plece din această cauză. Este posibil ca el să fi fugit din țară deoarece era homosexual, ceea ce părți din familia sa cred că ar putea fi cazul.
Alții nu sunt deloc convinși de această investigație și, deși asemănarea dintre cei doi bărbați este intrigantă, probabil că nu vom ști niciodată cu siguranță ce s-a întâmplat cu strălucitul fizician Ettore Majorana.
Copilul miraculos care a devenit unul dintre marile GENII ale omenirii
Blaise Pascal, unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului XVII
Oraşul german ce şi-a pierdut generaţii de genii ale matematicii
Ziua în care a venit pe lume omul care a revoluţionat fizica